e ultima zi a caligrafiei de prisos
liniile palmelor mă duc la alt gard
perimetrul renunțării
are ceva din ridicolul
suferinzilor
sau cadavrelor expuse
în dicționarele cu neologisme

îmi scrâșnesc dinții ca mașinile
de mare tonaj
în curbele satelor de țară
uneori roțile intră prin bătătură
oamenilor în casă

poți muri:
în timpul mesei de prânz
în timp ce faci dragoste
îți cârpești chiloții descusuți
renunți să mai schimbi canalul la televizor
epuizat de ideea că toate-s la fel
citești
nu știu dacă o carte

dar sigur un ziar cu:
violuri
crime
vânzări de case
matrimoniale
în curând cantina săracilor își va alege
câștigătorii
printr-o tombolă a fidelilor rubricii
de necrologuri

astfel
m-am hotărât să nu mai scriu nimic
nu cumpăr
nu vând
nu chem în judecată
nu îmi caut parteneră
nu botez
nu cunun (probabil
că asta e ordinea...)
nu fac schimb
am doar un scaun gol în capul mesei
în care – tu cititorule –
dacă ești câștigătorul marii extrageri
te poți așeza cu morga ta plesnind
de sănătate

nu mi-o lua în nume de rău dar
sper ca t.i.r.-ul
să te nimerească pe tine