Sunt un fantast, fac o mulțime de monștri
Ca Hieronymus Bosch, îi pun să râdă, he! he!
Terifianți, roșii, plutind în întuneric, în ceață
Clona mea ludică se bucură, se distrează, râde; inventează frica,
Inventează moartea și frica, joc de culori, imaginație pură.
Sunt un fantast, creez o mulțime de monștri
Ca Edward Munch; dar viața ce inventează?
Dihănii verzi plutesc pe străzi, ne pândesc pe mine pe tine
Cu gheare lungi, cu urechi nichelate
Cu dinți de metal care mestecă sânge.
Inventez frica? Inventez moartea și frica?
Joc de culori, imaginație pură?