Ham-cățel, atent mă mușcă
De papucul din picior,
- De ce n-am și eu o cușcă ?
Mă întreabă mustrător.

- Măi cățel, tu stai în casă !
Cușca-i doar pentru afară.
Du-te-acuma și mă lasă !
I-am răspuns eu într-o doară.

Dar năzbâtia, supărat,
Nu se lasă dus ușor.
Mă mai mușcă înc-odat`
Și de celălalt picior.

- Vreau o cușcă ! Zău că plâng !
Să mă pot adăposti,
De pisoiul cel nătâng
Ca să pot și eu dormi.

Zi și noapte el se joacă,
Pace nu îmi dă defel,
Să mă odihnesc oleacă,
Am nevoie. Fără el !

- Bine, ia cutia asta
de pantofi, că alta n-am !
Însă, mi-am găsit năpasta,
Cu de-acum celebrul Ham.

- ÃŽn cartoane ? Cum pot osul,
Eu să îl ascund de voi ?
Plus de asta, păcătosul
Și spurcatul de pisoi

Va putea să intre-n voie,
Liniște deloc să n-am,
Iar de-și face vreo nevoie,
Vin la tine și-l reclam !

Deci, vreau cușcă-adevărată,
Cum are orice cățel !
Fug și una-i fac îndată,
Ca să pot scăpa de el.

Ei ! acum e mândru, foarte
De colibă, iar pisoiul,
Se aude de departe
Când începe tărăboiul.

Vrea să intre, mârâie
Și aproape că îl mușcă.
Mâța-n gând îl suduie
Dănd ocol de zor la cușcă.

Mai apoi, sfârșit pisicul,
Stă și doarme dupa ușă,
Dar visând că inamicul,
E mușcat de o căpușă.

Însă Ham habar nu are
De ce Câț-Pisoi îi toarce.
Se cufundă în visare
Și pe-o parte se întoarce.