cât am crezut în cuvântu-mi!
și – iată! – munții sunt încă la locul lor

m-am războit cu înarmuratele stânci
până
când
impasibilă
geometria
mi-a împeșterit memoria

îmi strig într-o devălmășie a limbajului:
dă
bă
tu
primul!
singurul eu de la celălalt capăt al vocii
îmi răspunde scandalizat:

GURA!