~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Prin umbra răchiților vechi,
ÃŽn farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.
***
Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuțe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Și parcă fantome sunt toate.
***
Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Și-mi apare al vieții tumult.
***
De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu știi că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.
***
Și CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduiește printre răchiți.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiți!
***
Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEȘ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
TURDA 1963