în fiecare ceas
din fiecare zi
iedera acoperă
teribila inutilitate
a ferestrelor în fața
luminii zvîrcolite

cuprins de naivitate
dansez pe marginea prăpastiei
ca și cum
mi-ai umbla prin trup abia licărind

hăituit de atîtea vise ratate
mă transform într-un zîmbet
peste care se lasă noaptea