Of, hai...
Hai înapoi, simțire...
Hai înapoi și lasă-mă să te adulmec cum numai eu știu...
Ce rău poate să-ți facă
dacă te mai lași curtată o dată?

Hai, simțire, știu că ești cochetă;
Știu că îți arde buza să mă mai chinui puțin.
Hai, vino-ncoace!
De ce te prefaci că nu vrei?
Nu te mai preface!

O, stai!
Bine-ai venit, simțire!
Știam că n-o să reziști prea mult ispitei
de a mai frânge ceva din mine...
Ceva încă nefrânt...

Acum hai...
Hai, fă-ți treaba, simțire!
Ce rost are să ne amăgim cu vorbe frumoase
ori să ne îmbătăm cu idei?
Știm amândoi prea bine de ce ai venit...

Și hai...
Hai, acum pleacă, simțire!
Lasă castelul de cărți să se prăbușească în urmă;
În fond, nu e prima dată...
Hai, simțire, pleacă...