Stejar mareÈ› si fara umbra deasa
Ai pus în viața ta ce-a sumbra
Capat sperantei risipita dur
Asteptand sentinta de la cei din jur.

Doar viitorul de-l privesti in fața
Simplu stejar si-n alta viata
Rodul umbrei tale fara rost
Nici tu! Nu vei mai stii ce-ai fost.

Singur! Tu stai pe calea spre bairam...
Si-ti aperi tot mai greu a ta reduta.
Doar pasarele mici isi fac un joc in ram
Zambesti usor dar greul te framanta...

Mirositoare frunza ta uscata
Nu are liniste, Nu are alinare
Nu e cautata.
Doar florile de tei si iasomie...
Au rolul lor in lume si-n alta poezie.