Trandafirii roz din carnea mea,
Petale căzute pe covor ca niște perle.
Mă topesc de fericire cînd le culeg
Și o coroană cu diamante îmi fac din ele.

Ce frumos ar trebui să ningă,
Ce frumos ar cădea luna pe fereastră,
Dar ea plutește ca o corabie,
Pentru că e pasăre măiastră.

Amintirea, un fior ce îmi colorează sîngele,
Strugurii striviți sub copitele cailor nopții –
ÃŽmi fac o stea din toate visurile mele,
Și cu ea deschid încuietorile sorții.



Pauză! Am nevoie de alt timp,
Vreau să îmi schimb aerul, fluturii, gîndurile…
Soldați, aruncați în cer libelulele,
Mărșăluiți, risipiți-vă stricați rîndurile!