E tarziu,e tarziu prin-aceste felinare,
e tarziu acest oftat prin ochii mei,
si totusi...,totusi mai plang sperantei,
cand vad ce-nseamna suta de lei...

Pe mica mea fereastra cad ploi,
ploi de dor,ploi de dragoste de Lume,
si pe tampla mea se rastignesc sudori
sange din sangele meu,botezate cu un nume;

Iar vorba mea,nu-i vorba multa,
ci doar frantura dintr-o viata,
frantura dintr-o clipa nenascuta
de-atatea troiene de oameni intru gheata;

Prin balti statute si largi,
doar broastele-s mai fericite ca noi,
doar mormolocii-s pentru-o zi,regi,
biete efemeride fara cale de-ntoarcere-napoi!...

E tarziu,e tarziu prin orice vorba,
e tarziu glasul ochilor mei grei,
si noaptea-i nesfarsita si tot mai nebuna,
cand vad trist ce-nseamna suta de lei...

09.07.2005,Cluj-Napoca