Ploua din depărtare cu flori de vis
Udând cu speranțe pământul ars
Trezind la viață orizonturi întunecate
De moartea prematură a ideilor


Curg din ceruri stropi de alinare
Mângâind cu valuri răni adânci
Ușurând în treacăt mari dureri
De arme distructive ale simțurilor


Coboară din neant o rază aurie
Luminând puternic sentimente noi
Crescând din nimicuri necunoscute
De priviri înghețate ale minții


Va naște din picături de ploaie
Oferind lumii sărutări de gheață
Transformând vorba în șoaptă
De glas tăcut al inimii