S-a uscat grădina mea de portocali-
Arată ca un cotidian înzorzonat
Cu reclame proaste,
Desprins dintr-un science-fiction
Cu actori morți.

Simt cum fobia morții
Îmi zvâcnește în orbite,
Privesc trunchiurile uscate de portocali
Parcă își întind brațele de zombi
Spre gâtul meu...mă arde sângele de frică în cap
Îmi țâșnește pe nas clocotind...

Prea mult roșu
Restul e în negru și alb
Ca într-un film veteran-

O explozie de cioturi
ÃŽntr-un ropot de aplauze
La scenă deschisă
Și mai mult sânge
Din vena ca o fântână arteziană.
Parcă sunt o reclamă într-un film horror...

Portocali uscați altoiți cu sânge,
Oare ce gust vor avea fructele?
Poate gustul fobiei de moarte...