Mi-am așezat capul pe pernă,din nou
Și somnul m-a furat fără să-mi spună.
Nu vedeam nimic in fața-mi,doar un ecou
Îmi bubuia-n timpane.A mea gură
Încerca a-l imita,încerca să îi vorbească
Pe limba lui,iar el să își arate fața
Pe care n-o vedeam.Incepu să îmi grăiască,
Să-mi povestească despre neamul lui din Tarța

Iar eu prin somn prinsei a râde
Și nu puteam ca să îmi controlez
Umorul,când am auzit astfel de nume,
Aș râde chiar și de n-ar fi să visez.
-Băiete,te amuză Tarța și terțienii săi?
Crezi că în lumea-n care te-ai născut
Găsi-vei mai verzi și mai frumoase văi
Decât ca cele din pământul de demult?

Umbra grăi când mă văzu râzând
Și îmi adresă acest reproș,
-Mă uit la tine și te văd mijind
In astă noapte și cu acest cer roș
Și poate te gândești că-i doar un vis
Din care-ai să te trezești oricând,
Te uiți la mine,vezi doar hău,abis
Și-ți este frică,vrei să te trezești curând,

Dar ca să știi,nu îți vreau răul,
Astfel nu îți permit să mă cunoști
Căci de mă vezi te va cuprinde hăul,
Imbrațișa-vei arme de la a mele oști.
-Dar ce e Tarța,când a existat
Și cine ești tu trup fără de chip
În vis fără să vreau l-am întrebat.
-Sunt doar un păzitor de granițe de timp.

Începui din nou să râd,dar pe-nfundate
Când auzii că-i păzitor de timp,
Decât bunici-mi povesteau povești ciudate,
Ceva de genul ăsta,cu zeii din Olimp
Dar m-am gândit apoi in sine
Că n-ar fi lucru rău să îl ascult,
La urma urmei e un vis și cine știe
Ce îmi va mai povesti,poate va fi plăcut.

-De voi Tarța e țara cea mai depărtată,
Și nu numai de voi,de toți din galaxii,
Tarța e țara în care vântul își arată
Aripile frânte de la atâtea drumeții.
Aicea vei găsi răspuns la orice întrebare
Ce vî frământă pe toți,voi muritori de rând,
Tarța e țara ce străjuie hotare
Născute între lumi ce doar le vezi visând.

Sunt doar un păzitor de granițe de timp
Iar frații mei puțini sunt ca și mine,
Petrecem nopți și zile hotarele veghind,
Luptăm cu monștri,oameni ca și tine
Ce vor ca să pătrundă în lumi viitoare
Alții în trecut vor să schimbe ceva
Și astfel cumpăna de lumi intra-va in vâltoare,
Sunt doar nechibzuiți și nu-i putem lăsa.

-Dar spune-mi despre tine,despre strămoșii tăi,
De când există Tarța și a zidit-o cine
De știți așa de multe,aflaseră-ți pe căi
Poate temute și greșite sau poate divine?
Prinsei curaj și-l intrebai pe păzitor,
Curaj pe care nu știu de un' l-am căpătat,
Și începui ușor să simt cum zbor
Prin galaxii,către tărâmul fermecat.

-Unde mă duci?Răspunde,nu mai tace,
Știu că-s în vis și vreau să mă trezesc
Căci trupul pe pat pustiu îmi zace,
Eliberează-mă să îl însuflețesc.
-De ce te temi,doar tu m-ai întrebat
De cum aratî Tarța și slujitorii săi,
E doar un vis și nu-ți vei aminti ce ai visat
Așa că te voi duce să vezi cu ochii tăi.

-Și ce folos să văd de nu-mi voi aminti
Un grănicer și-o barieră din pământ
Născută între galaxii,atuncea când mă voi trezi
Și voi gândi la vis ce lunecă-n pământ?
-Oh,și tu ești ca și toți frații tăi de soi
Ce nu se mulțumesc cu doar o clipă,
Vă zboară din gâtlejuri întrebări un roi
În loc ca să trăiți o clipă fericită

Dar mai avem puțin și vom ajunge,
Să vezi de ce-ntrebări n-au nici un rost,
Privește colo un păzitor cum unge
O stea cu foc a străluci pe cerul vost'
Și colo,dacă vei privi in zare
Vei observa pământul care m-a născut,
Ce stă-ntre galaxii, pune hotare
A nu putea a trece din viitor in trecut.

-Aș vrea să îți dezvălui umila mea părere,
Eu cred c-ar fi mai bine să știu ce va urma,
De ce trebuie să fie așa multe mistere
De vreme ce tot le vom desluși cândva?
-Greșești! Cu clipa care trece pășești în viitor
Numai că vrei ca anul să trecă într-o clipă,
Să vezi ce te așteaptă,să te întorci în zbor
Și ce ție nu-ți place să schimbi într-o clipită.

Nu îmi venea să cred ce păzitoru-mi spune,
Un vis așa real de parcă nu ar fi un vis,
De mi-l voi aminti și îl voi povesti în lume
Mai mult ca sigur între nebuni voi fi închis.
Văd stelele în fața-mi ca niște beculețe
Ce se aprind la trei bătăi de palme,
Văd siluete mari,dar fără fețe,
Văd un tărâm imaginar ce-apare-n zare

Și pot să zbor,chiar zbor ca păsărele,
Ce feste-mi joacă mintea și n-o pot controla,
Încep ca să descopăr a timpului mistere,
Incep să aflu lumi de dincolo de-a mea
Dar cea mai de temut și cea mai căutată
De oamenii de rând o voi vedea curând,
Chiar de nu îmi doresc,o voi vedea și-ndată
Voi reveni din vis în patul meu plângând.

Dar am ajuns.Îmi pare că-i așa de mică,
Aș vrea s-o calc dar nu am unde să pășesc,
Ce e prea mult întotdeauna strică
Și simt că-s mulțumit că pot să o privesc.
E-o moviliță de pământ dar spune-așa de multe
Și-ncerc să îmi imaginez acele văi de vis,
Ce nasc pe cerul nostru mii de steluțe mute
Dar mă trezesc și-admir tavanul înnegrit.