Papucii-mi suspină sub patul îngust
(încă mai poartă amintirea piciorușelor mesei
pe care ne plamadisem placerea,
sărutul dez-nocturnizat al paginilor de carne)

Acolo e un ombilic purtat de vânt,
e o trecere remarcabilă spre Înapoi
(deși nu știu unde mi-e carul cu boi,
ei mai stau cu voi)

Dar cel mai mult mi-am dorit
să mă uit
prin
mâna amorfă
Prin glasul afon
Prin moartea vivace

Probabil pentru că acolo te vedeam dinainte