în sufletu-mi fericirea picură auzul
din ploaia cu izvor de glas
pe mâna-mi stângă felinar de inel
mi-am cuibărit privirea
între degete împreunate sunt fir de iarbă
pentru a exista ploaie
iar liber plimbându-mă prin gânduri
ascult vorbirea fără sunet
în liman apusul auriu dă sensul
rostuit de albină și floare
se aud pași în cuvinte
rostind secundele
te prețuiesc
clipă
sens
inel
un suflet pereche
cadențat spre înserare.