Să sper a retrăi momente fericite?
Să cred în urma nevăzută-n al meu rai?
Credința mea e ca o rază în pădure
Ce se-ndesește-n an din an.

Þintind eu sunt țintită într-un ciclu,
M-a izbucnit un plânset din plămâni,
Trăind deja în altă lume
Tot prin trecut mă mai mențin.

O fi o scârbă de copilă?
O fi un prag de început?
E un izvor, cu apă rece,
Ce te atrage rătăcind.