știu momentul
l-am mai crăpat odată
era...dimineață
câteva libelule împietrite la geam
și un dop de plută
îmi naviga în pahar

desenai cercuri cu degetul mic
în gaura din cearșaf
miroseai a plastic nou
și aveai un aer de jucărie
ușor aplecat peste cuvinte

mă gândeam la cămașa ta neagră
și aerul nu mai era aer
te-ai ridicat

altcineva scria în urma noastră peste urme
m-ai împrăștiat într-un buzunar rupt

și clipa s-a crăpat în foi
și clipa s-a încălecat
și clipa a uitat

puteam să jur că am văzut o liniște