se desfac cusăturile circumstanței
nimeni nu mai ascultă
cuvintele încremenesc în aer deșiruri ce nu mai țin

din guri întredeschise ies lumini și umbre/viscerele zilei

călătoria s-a oprit aici
unde libelule negre își lasă aripile să cadă
drumurile făcute se strâng unele în altele/ amintesc ca un praf roșu de primul vis

cele două brațe ale camerei se scurtează până la umeri