ce Cristosul mamii mele să mai vreau
ce Crucea mamii mă-ti mă tot cauți
ce Dumnezeul mă-ti te-ai tot dus, ca speranța, ca iubirea
ce Dumnezeul mamii mele mai umblu
pe strada asta plină ochi de îngeri
- uite-le stupii, uite-i cum stau
pregătiți să ne dea aripi
ce mama mâne-voastră mă puneți să mint
n-am bătut atâta cale degeaba
uite urletul cum se-mpreunează cu înjurătura
uite geamătul cum trepidează sub Cruce
uite-ți Dumnezeul risipit
uite cum răstorn biblioteca
și morții dintre coperți
ce Dumnezeul mamii mă-ti
calci pe mine, pe coperta de lux sub care tresar,
drăguța mea
am în orbite piatra cubică a remușcărilor
nu te speria nu simt încă sângele peste cărți
uite bomba atomică uite virușii ultrasecreți
s-au dus cristoșii dumnezeii mamele și tu
a venit civilizația îngerilor la putere
și nu ne mai bagă în seamă
focurile unde prăjim aripi trufași
eu însumi stau pe-o bordură
și ascult trilul ridicol al omenirii

unde ești Eva mea, averea mea
unde-ți sunt cristoșii, dumnezeii, fecioarele și crucea
sub care ne-am iubit întâia oară
mama mâne-sa de viață
acum veți ști cu toții
cine e Dumnezeul lui ștefan doru dăncuș
soldat necunoscut prin Awschwitz-ele
orelor voastre, cititorilor