Prin ușa larg deschisă
doar pământul lunecă
spre depărtări
cu orașe sigilate
ce ne așteptă
pline de paturi goale.
Parcă fără inimi,
parcă două gânduri,
parcă doi șerpi
ne-am agățat ca niște eșarfe
de catargele corăbiilor
blocate
între acești ultimi
roșii pereți
dintre care nu se mai poate ieși
decât unul câte unul
binecuvântați de singurătate.