nu o întreabă nimeni de ștefania
despre cum se iau la întrecere în supermaket
seara părinții lipesc urechea de ușă să știe cumva
cît de singură doarme
prin pereți vine frica prin pereții aceștia care se întind ca o piele
și frica vine i se așează pe sîni apoi în placentă
părul șaten al copilei îi dă siguranță

îmi place uneori să-mi închipui că sunt dumnezeu
o privesc pe ascuns îi corectez gesturile
îi șoptesc ce trebuie cînd are inspecție sunt chiar în spatele ei
cînd nu are vlagă suflu ușor peste ea îi dau viață
ea nu știe ce se întîmplă nu se miră știe doar că e bine

din cînd în cînd îmi spune s-o mai trezesc
dacă greșește ori e confuză
de la unu la trei vin elevii la pregătire
în altă cameră ștefania se joacă de-a prăbușirea
are cinci ani e la grupa mare s-a îndrăgostit prima oară
într-o joi de băiatul vecinei

aici e frig acolo la fel
îmi las părul să crească aș vrea să am blană
să nu mai tremure nimeni

ce ciudat îmi spune emilia aveam multe de povestit
mă simt bine cînd cineva are nevoie de mine
îi spun că mă adaptez repede în orice oraș dacă ai nevoie de mine
ultimul oraș în care am stat avea un rîu în loc de șoduri și toți
îl strigau pe dumnezeu iștinem

știi să povestești frumos trebuie
cine-o adoarme pe ștefania
viața e un miracol fals dacă n-are puțină nebunie
mi-am dorit o fetiță ce ciudat îmi răspunde
pînă la urmă cel mai important lucru e că fiecare emilian are o emilie
iar ștefania e fericită are cinci ani și vrea un bărbat care să arate ca tati