... plâng pietre-n zbor tăcerile șoptite
și-n largi planări ascunse-n păsări gri
aștept să treacă toamne dezvelite –
eu să te chem, iar tu să uiți să-mi vii;

prin tâmple îmi va ninge-atunci tăcerea,
praf de rostiri tardive-oi lăcrima
peste cuvânt, voi resimți durerea
ce s-ar așterne peste clipa mea...

mă voi ascunde printre nerostiri
ce-mi vor mușca aducerile-aminte,
îmi voi uita iubirea în priviri
precum eternitatea în morminte...