Intr-o lume unsa toata cu alifii pretentioase,
Intr-o lume in care omul e iluzie, nu sens,
Unde falsul e noblete si armoniile sunt false ,
Unde lucrurile isi schimba, fata lor si bunul mers.

Intr-o lume plictisita ravasita de mizerii
Obosita de minciuni dupa a caror scop traim,
Unde banul face legea si tine fraul puterii
Nu putem decat sa speram,sa rabdam sau sa murim.

Am ajuns oare in miezul anilor nepotriviti
Unde Domnul ne arata in puncte seci franturi de rai?
Am ajuns suflete sterpe suntem mieii rataciti
Iar oroarea ne-asupreste si se tine ca un scai?

Ne-a intrat veninul in sange,ne-am indoctrinat cu lux
Lacomia de averi ne dezbraca de-adevar.
Raul a patruns in toate cu puterea lui de flux
In credinta si dreptate,in umilul fir de par.

Sa nu ne amagim clipa caci paharu-i plin de tot,
Sa nu croim cale indarjirii, a falselor placeri usoare ,
Sa nu alunecam mai tare,in golul timp ramas pe loc
Caci nimic nu este vesnic si tot ce se naste moare.

Intr-o lume in care blandul si umilul Dumnezeu
Nu mai poate tine strans, firul putred al dreptatii,
In care falsul si minciuna atarna cantarul greu
Unde vorba ratacita pune punctul simplitatii.

Unde tropaie pacatul ca un mire infumurat
Si ne agatam speranta de iluzii apretate,
Unde omul n-are lege si alearga disperat
Spre desertaciunea clipei,spre pacate repetate.

Intr-o lume in care timpul are pasii masurati
Timp naluca,timp fantoma, timp rabdat de Dumnezeu,
Risipim sume imense si tot suntem insetati
De-o avere cat mai mare,sa atarne cat mai greu.

Oare care va fi lumea, care vrea sa ne primeasca?
Caci cealalta MINUNATA nu-i facuta pentru noi!
Oare care Dumnezeu,va fi bun sa mantuieasca,
Sufletele noastre sterpe tavalite prin gunoi?