îmi umblă fierbinte pe fața rece,
coșmarul existenței mele în uitare...
adun grăbit o vorbă bună de la timp...

îmi umblă pe trupul bătrân și tânăr,
sentimentul învierii deși eu n-am murit...
mă resemnez imediat nu am când să plâng...

îmi umflă inima cu ore și imunități de foc,
un înger Gavril-ales de vecie pentru vecie!
obișnuiesc a râde la neobișnuit...acum tac...