Am vrut să dorm, m-am întins pe trepte chiar la intrare,
mi-au scos ghetele invers trăgând înspre cap
împingeau viața din mine cu umărul ca în aglomerație
mi-au dat
o cămașă de lut învârtită pe roata altui trup
se închidea la spate cu două sfori aspre
precum ușa de țară

- Rotundă am zis, privind în afară ca printr-un monoclu
frecându-mă cu o stea iute la ochi -
dar ei
făceau biluțe de aer în care ne puneam câinește
să visăm
cu botul pe labe
(oricum dorm cu genunchii la piept
ca într-o ghicitoare
de parcă
de parcă aș lua-o pe scurtătură)
De-ar fi să ghicesc în care din pumni e carnea
l-aș alege mereu pe cel mai strâns

...mirosea a mentă proaspăt strivită
ca și cum oasele ne-ar fi verzi...

- Pătrată, am zis încă o dată
și le-am lăsat pe trepte un zmeu legat cu ață,
un copil, să-l înalțe el
în toate cele patru colțuri
așa cum mi-ar desface ușor degetele din strânsoare
unul câte unul

Cineva mă zgâlțâia de umeri, adormisem într-un șanț
cu ghetele sub cap ca niște greieri -
- golan comun în care moartea
aruncă avioane de hârtie
...zburau
fâșii-fâșii de pansament alb
în jurul felinarului de noapte

Mirare, în lumina aceea
cineva
purta o cămașă de lut deja învârtită
pe roata trupului meu
La butonieră
mai avea o floare