azi porți în ochi cărămizi
de fiecare dată când mă privești sângerez și mă închid în mine
lasă-mi sufletul templu nu-l pângări cu mâini străine

fremătând în brațe păgâne
ți-ai pierdut credința îndrăgirea mi-ai crăpat temelia
ai smuls inima cu totul și-ai fugit călcându-mi sângele-n picioare
ștergându-i urmele cu trupul ei asigurându-te că n-o să te urmez

nu mă privi azi
e trist să te cunosc mințind cu ochii
mai mult decât atât nu poți a dărâma

nu mă lovi azi
când din piatra tăcerii îmi astupă ieșirea
săgetarea ei nu mă lovi nu mă privi azi
iubește-mă urăște-mă
nu mă lăsa indiferentă
toarnă-mă din nou în paharul ruginit al sufletului tău
i-am ros rugina lasă-mă să-mbălsămez să iubesc să trăiesc să creez să te port pe răni și-n crăpături