din inimă îi crește un corn

nu
nu e abundență
nu

cel mult uger cu tânguire de melc

urmă băloasă
în care scrie târându-și coada părului: dragoste
dar căreia – m-am interesat – oamenii de zăpadă
îi spun simplu: laptele cucului

de aceea răsar patru copite pe cer: răscruce
sau trifoi stelelor căzătoare

belciugul din nas are aură de verighetă
gura nu mai aude
mâna nu-și mai poate mișca pleoapele – Baal
mascat

premiul întâi l-a primit perechea de bătrânei
concurând cu propria față

ulucile gardurilor aplaudau cu toți dinții deși ei
se simțeau penibil așa cum numai oamenii sinceri se simt

agresivitate? Doamne! frică de moarte?
dracu’ știe! – nu-mi răspunde nimeni și eu ce să mai cred

buzele mă ustură
păcatul gurii mele mușcă din cer cu lăcomia lamei de buldozer
fire de păr
multe fire de păr
îmi rămân pe limbă și sila
îmi inundă ființa cu amintirea celui dintâi sex oral

te lepezi de satana?
mă lepăd!
iată-mă înaintea icoanelor în sufletul gol
cu mina tristă
a unuia luat de slavare fără chiloți de schimb

îi las o sută în valută păzitorului porții: - du-te
la buticul din colț și cumpără-mi patru kile de
anafura mă-tii!