de câte ori te vedeam aplecat
voiam să te întreb
tu când taci în fața zidului
te gândești la pietrele sale
sau la luciul din ochii lor
mie când sunt răcit
îmi fuge gândul doar
la șervețelele albe
unde îmi voi așterne frigul
și la o zi însorită
pe care o voi decoji
neinteresat nici măcar
de soarta sâmburilor săi
ascultă
după ce-ți termini plecăciunile
și tăcerea
te aștept
să ciocnim un pahar
și să-l bem pe Dumnezeu
până la ultima picătură de sânge...