Motto:
Cochetăria ți-e parfum
Din pudoare-ți faci costum


Se despletește noaptea, ademenindu-și mirii,
Împreunând brocarturi și umbre în ferestre,
Spumoasă urci spre mine, cu unduiri măiestre,
Lumesc păcat ofrandă, dat zeului iubirii.

Cad mantii de pe umeri, împovărând privirea,
Contraste alb și negru de piele și satin,
Fac sângele să fiarbă cum trece mustu-n vin
Și buzele să soarbă din buze ispitirea.

Mi-s lacomi ochii. Mâna, descoase jartiere,
Ba dezvelindu-ți coapsa, ba scrijelind pe pântec
O aspră mângâiere, un dezmățat descântec,
Smulgându-te cu totul din false butoniere.

Vremelnice opreliști încremenesc în aer,
Gem sâni sub apăsare a gurii flămânzite,
Ademeniri de carne din trupuri împletite,
Când risipite-n icnet, când risipite-n vaier.

Prelunga armonie, cu patima décor,
Descătușează simțuri ascunse-n fiecare,
Ce țin cât veșnicia ascunsă-n lumânare,
Iar rușinate haine, zac vraiște pe covor.