De-aÈ™ putea,
Floare-n glastră m-aș planta,
Să-mi șoptești iubirea ta
Când, te-apleci asupra mea,
Să n-audă nimenea.

Aripi gândului aș da
Ca să poată colinda,
Cu-al tău gând împreunând
Și apoi, duet cântând.

Aș fi o mică gâză
Ce, pe-o foaie s-ascunză
Unde-s slovele tale,
Subtil puse la cale.

Aș fi o rândunică,
Ca să zbor șăgalnică,
La fereastră-ți cuib să-mi fac,
Ochii mei să-i satisfac.

Strop cu lună aș gătea
Și, subtil l-aș trimitea,
Picurând pe gura ta,
Strop din inimioara mea.


Ghiocel m-aÈ™ transfoma,
Pe-a ta tâmplă aș forma,
Albul-nea de toamnă grea,
Cu iubirea lângă ea.
De-aÈ™ putea!