Când ne-am întâlnit
stelele erau atârnate de cer
iar noi am întins mâinile
și le-am cules.
Le-am îndesat în buzunare
și am plecat, hoinărind,
pe cerul gol și printre pământuri.
Acum însă tu ai aruncat stelele
și ai cules altele, care-ți plac mai mult.
Și colinzi alte pământuri și galaxii...
cu altcineva.
Eu însă, de-atunci, arunc în fiecare zi
câte o stea...
și le-am aruncat de mult pe toate.
Iar acum, iau bucăți din mine și le arunc pe cer.
Stelele de carne și sânge se înmulțesc pe zi ce trece.
Stelele mele... ale tale.