Lângă azil, o toacă și un clopot.
Și tainele din singuratic naos
Ce te așează-n strane la repaos,
S-adormi în tine seve scurse-n ropot.

Sărut icoane cu-nnoit adaos
Și simt în tâmple pravoslavnic șopot
Silind năluci ce mă supun în tropot
Să nu-mi târască sufletul în haos.

Creste alături, ascunzând curbura,
Înspre Poiană, pe străvechi cărări.
Sub dangătul ce îmi astupă gura

Pășesc stângaci, curmând un spasm pe scări
Și potolindu-mi cu nădejdi arsura,
Presimt c-ating prin crengi fragile zări.


6 august 2007