Mereu in perimetrul meu restrans,
liană a lumii mele in tine,
schimonosită sau..lălîie,
ori soare în adânc, tresari
oglindă...vie!
Mi-e teamă să te mai întreb
ce cauți în casa sufletului meu.
ce cauți în conștiința mea?
Ești doar trecut...
Pașii pierduți, pe care inima
nu-i vrea!
Dar cine oare mai întreabă
când tu ești...tot mereu aici,
te simt arzând etern prin sânge
tu judecător...o umbră
care plânge!