ZADARNIC

Am venit! – îmi spun regretele
Și mă crucifică din nou...
Iarăși nu apuc să-mi termin rugăciunea.
E bine că a venit noaptea!
În întuneric îmi cerșesc uitarea.
Orașul e negru...
E pană de curent! Ce coincidență!
La fel e și în mine.
Și credeam că am scăpat...
Dar, evident, durerea și disprețul nu iartă!

Trup și suflet plâng după ora fatală!
Doar o oră...
Să le ierte divinitatea!