Crasmele astea de cartier
in care toata lumea
se cunoaste
tin universul in perfecta ordine
intre peretii decrepiti
si colturile pline
de lucruri inutile
oamenii respira acelasi aer
in fiecare zi
si exista doar
prin ceea ce-si spun
unul altuia
in universul asta
eu nu incap
pentru ca merg in alta crasma
in fiecare seara
uitandu-ma la sensul lumii
de dupa geam.