Îmi sfărâm statuile dinlăuntru
pe euri s-a depus iarbă rotundă
călcată în copite de herghelii de inorogi
un demon de ghips vrea statuie
ridicată din marmura albă a idealurilor zdrobite
îngerul îl sparge în fărâme
din praful alb
modelează o tânără seducătoare
cu care îmi aranjează o întâlnire
la intersecția dintre iubire și trădare
a venit și aerul din jurul ei
s-a încărcat cu o aureolă păgână
o pasăre albă s-a așezat pe umărul ei stâng
și un corb pe umărul drept
pasărea mi-a spus :
refuză iubirea
căci frumusețea ei e înșelătoare
creată din materie demonică
albul pielii este fals
format dintr-o substanță vâscoasă
ce atrage fluturii depravării
în respirația ei mișună paraziți invizibili
ce te pot infesta prin sărut
corbul mi-a vorbit :
acceptă-i dragostea luciferică
prin sex vei atinge extazul negru
vei străbate întunericul sexual
arzând rațiunea în flăcările dulci ale infernului
vei fi o flacără intensă
ce-ți va coloniza gândirea morală
cu germenii perversiunii
am alungat corbul
am prins pasărea
și am pus-o să zboare
în spațiul infinit imanent ființării
devenind astfel îngerul personal.

De atunci când privesc o domnișoară
văd pe umărul ei stâng o pasăre albă
și pe umărul drept un corb.