mi-am început ziua cu d.h. lawrence și o mică
zbatere
frigul mușcă din piele în piele apar cercuri
ca apa tulburată dintr-o fîntînă

ochii înghit oameni și cîmpuri galbene
cerul și-a deschis pîntecul revarsă căldură

un iz de parfum de parcă tocmai acum ai părăsit camera
deși pe la mine n-ai mai trecut de o vreme
pe foc ibricul roșu o buburuză ce stă în echilibru pe-o frunză

lîngă oraș s-a deschis o crescătorie de cai
ai văzut oare cai care cerșesc îndurare cînd mor
în fiecare zi fac ore de echitație învăț să stau drepți
pe greabănul morții

*

despre mine ce să-ți mai spun
astăzi îți scriu de pe un cîmp mă întreb ce caut acolo
tot eu îmi răspund
o planetă vizibilă o singură dată în timpul vieții
ori un semn că nu ți s-a întîmplat nimic rău

de la o vreme se întîmplă lucruri ciudate cu mine
nu-mi pot aduce aminte dacă am încuiat ușa cînd am ieșit din casă
ori dacă am stins televizorul
peste tot senzația că suntem amîndoi în același
timp în același loc dacă
am face un efort
ne-am putea atinge

mâine
aș putea să-ți scriu de pe fundul unui rîu
și asta pentru că dimineața îmi spun că e posibil orice
nicio zi nu se termină așa cum începe
și niciun dumnezeu nu seamănă cu altul

*

cel mai mult
îmi place să merg în toiul nopții prin farmacii
caut antibiotice în timp ce sub pătură
simt fierbințeala ta nu poți vorbi
eu cutreier străzile am senzația că mă plimb
printr-un creier
sunt de folos
îți sunt de folos
tremurul tău îmi dă mie viață

în cele din urmă adormi
adorm și eu
în brațe cu jonatan keats și sînii tăi mici
ca două fructe de avocado