Balsam și rană e-a ta chemare,
Precum valul ce ne strigă-n mare,
Pe struna viorii infinită
Strigarea-ți îmi este mie menită.

Chemarea ce mi-ai trimis matale,
Sună vibrândă din munte-n vale,
A dorului briză suflă-n văzduh
Învăluindu-mă vicleană în duh,

Pătrunde în adâncul din mine,
Printre aștrii se-ntoarce la tine
Cu lacrimi triste-n gând și în suflet
Și tainică lumină în umblet.

Așteaptă-mă pe zâmbet de buze;
ÃŽn dorul aprins de buburuze
Cântul viorii umple văzduhul
Oferindu-ți inima și stihul.

Grijă să ai de vorbe deșarte;
Iubirea ta să nu ducă-n moarte
Sufletul gingaș de căprioară
Ce, cu drag îl aștern pe vioară.