Noapte înlănțuită cu zale amare,
lasă-ți angelicul trup să se legene
printre norii obosiți
ce se clatină iar și iar,
într-o veșnicie crispată la intrarea în empireu.

nu mă acoperi la nesfârșit
cu colbul ignoranței,
lasă-mă să te înfășor în giulgiul
argintiu al celor de dincolo,
să te strig tare
până mă aud din adâncul ființei mele...