el ca și o furie oarbă
încet, încet
cu susure tapate
va fi mare
ca o fantasmă

dau vina pe alții
și mă strâng
ca un ghimpe în piele
până ce voi atinge
oase nerupte

cu sufletul patimă
ca o diva căutând
vântul sălbatic în exterior
va crește pâna va naște altul
și altul va naște un cerc
de copii în trupul meu
pâna nu vor avea loc
de cei ce au fost
într-un exterior
aplatinat.