Dacă e sau nu să fie
Vorbele, cuvintele
Să știți că Arvinte le
Și re-scrie și pre-scrie

pentru șeful. Un discurs
La nu'È™ ce ocazie
Când pe străzi e-o razie
C-a scăpat liber un urs

Și murea lumea de ciudă
Gardianul cu țignalul
Sperie-un țigan cu calul
Și cu care era rudă;

Nu cu calul. Dar nu-mi pasă
Eu o spun numai în treacăt
Când scotea limba de geamăt
Ãla cu ura de rasă

Șefule, te știu abil
Vezi că vine și ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil:

Apără și scapără
Orice indicație
Și de medicații, e
Ca un foc de tabără!

Nu te vânzolești în treabă
Nu te-așezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă

O mai lălăi, o mai scalzi
Cum fac ăia cu tulumba
Când n-au apă, joacă rumba,
Te gândești la covrigi calzi

Una două și ședința
O juma' de zi și gata
După care-ți iei răsplata
Că-ți revine elocința

Și te-ntorci din nou cuminte
Arealul te așteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă
ierarhia. Luând aminte,

Că eu sut acela care
Þi-am fost singur de folos
Și să nu mă lași pe jos
Dac-ajungi din nou călare

Ce-a urmat încai se știe:
Asta spun cuvintele
Pentru că Arvinte le
Și transpiră când le scrie!

22 ianuarie 2000

poezia face parte din volumul Condorul, 2001