Un cărucior de supermarket s-a hotărât să evadeze.

Sătul de parcarea-baracă de lagăr,
De monotonie,
De bățoșenia celorlalte cărucioare, valeți de prea înaltă
școală,
De forma de cușcă (câtă ironie) în care era conceput,
Căruciorul s-a hotărât.

A mai așteptat o noapte,
Privind cum se ridică aburii fabricii de bere,
Cum se despică ca Marea Roșie sub mâna lui Moise,
A mai ascultat trenurile de pe podul suspendat,
Sirenele ispititoare,
Și-a lăsat oțelul răcit până la luciditate în frigul
dimineții
Apoi a aruncat din fantă moneda de 50 de bani
Pe care se prefăcuse că o înghițise
Și se lăsă să lunece pe aleea labirint a supermarketului
Împestrițată cu atât de abile și inteligibile
Semne și indicatori
Încât ajunse ață în același punct din care plecase
Și adormi la loc.