Prin sangele albastru, ce e in vecie
Citesti in intuneric, un gand pierdut
Si vrei onoare, in inima-ti adanca
Si vise de glorie, din arta arzand.

De ce in intuneric, nu este mai bine
De ce lumina, iluzie e, in adancuri reci
In visele tale, un simplu dor,
In neguri zarite, te simti pierzand

Iti pierzi nebunia, si trista si goala
Iti pierzi si visele, in neguri adanci
Si uiti sa creezi, cu patimi de sange
Si vezi simplitatea ce-n lume o simti.

Nu suntem animale, sa mergem inainte
Nu suntem nebuni, sa ne oprim din drum
Noi suntem Oameni, si gandim matur

In drumul cel rece, punte a intelpciunii
Si legatura divina, dintre rai si iad
Ce ! vrei simplitate, in lume te pierzi !
In negura intunecata o sa ratacesti.