leandrii înfloresc la răstimpuri

casa de ceață cu ferestre oarbe



secundele să-mi fie

priveghi de fluturi

tu, inimă amar bolnavă

din aripa îngerului negru

se rotesc încet spre mare arborii de piper

purtând miresmele prin valuri

în armura sonoră de stridii



și mai departe dincolo

spre nicăieri

până când ultimul călător crucea de nisip își ridică

povară între ceruri și pântec sterp

de ape



așa s-a golit la amiază de litera albă în duh

până nu a mai fost decât

pasăre de lemn oarbă și mută

în toaca mânăstirii de carne