Știam
Că m-ai visat prinț
Că inima ta
Pictează numai Feți-Frumoși,
am aflat mai târziu,
când ai cumpărat
un teren în sufletul meu
plătind, pe metru pătrat,
exact atât cât ți-am cerut...


am crezut
că m-am îmbogățit peste noapte
dar, atunci când mi-ai spus
că vrei să ridici un castel
să dea cu fruntea de zenit
și să arunci visele urâte la nadir
să poți privi, de la ferestrele sale
spre miazăzi, când vorbele mele
sunt în acel întuneric de-ți preface ochii-n stele,
spre răsărit, atunci când absența mea
se înmulțește ca orele unei nopții albe
(spre miazănoapte doar busola își învârtește acul),

am realizat cine se bucură
de adevărata bogăție....