Se faceă că suntem fericiți…că ne iubim,
Dar ne-am trezit, străini, că ne mințim…
Că suntem două flori de mucava în glastra strâmbă
Și nu-s cuvinte-n inimi să ne-ajungă…



Eu aș fi vrut, și, poate-ai vrut și tu…
Dar ce păcat că ne-am înconjurat de “nu”,
Că ne-am închipuit din vorbe zmei,
Da-n suflet și-n simțiri suntem…pigmei…