m-a trezit un zâmbet suav de copilărie
am alergat la computer ca la pomul de crăciun
și
nimic
am alergat imediat la fereastră dar
în locul de unde răsare soarele mi s-a părut că văd
niște mâini care tocmai și-au tăiat venele
am închis ochii nu am crezut am numărat până la zece
aici totul e ca mai înainte în rest
aș vrea să schimb ceva să uit și nu știu cu ce să încep
poate să îmi schimb mobilierul și pereții mai galbeni
să arunc tablourile astea cu abstracții
dar poate să arunc totul să îmi închiriez
o garsonieră în cel mai frumos oraș din lume
oare câți ani se mai poate
mă uit în oglindă văd o tipă destul de nostaligică
aș spune chiar sinucigașă dar parcă obligă
îi zic avem o problemă optică rămâne între noi
hai să ștergem oglinda bine bine bine
până când va râde
ești fericită fericită fericită nu poți uita
ai dansat cu el în cel mai frumos oraș
atât ați putut
ca niște păsări de ploiae și soare
ca niște copii în piața unirii
ca niște poeți în patul în care posibil s-au iubit
eminescu și micle
ești fericită
la naiba
nu poți uita