agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-24 | [This text should be read in romana] |
ĂŽn Ă®mpietrirea visului cel fără de simČ›ire
duc grelele poveri pe umerii cei doi ei, anonimii, oamenii străini Ă®n lume, goi, de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece iar ceaČ›a lumii, deasă, doar umbra o petrece. Sunt veČ™tejite flori pe cale Č™i catrene pe foile de ziar zac ude, Ă®n zadar, de vreme. Mustesc azi bălČ›ile de frunzele prea terne Ce galbene un soare ucis-au Ă®n trista lor cădere. E dezolantă, cenuČ™ie, udă, azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă de paČ™i ce-au vrut lumina să răsară dar Ă®ntunericul le-a-nvăluit privirea-n seară. Mai vino, Doamne, răsai din vise seci cu ĂŽnălČ›area Ta la ceruri o lume să salvezi de pieritoarea viaČ›ă. Al nemuririi glas răsună peste inimi Č™i-n veci nu da răgaz tristeČ›ea mea să fie o pildă de urmat. Tu, Tată, luminează ochii Č™i către sus, ridică-i iar pânza bucuriei din cer Č›ese-o cu dor pentru aceia vii care-n pământ aČ™ează sămânČ›a Ta ce-n lume, săditu-le-ai, Tu, lor Ă®n trupuri sau pe braČ›e, Ă®n minte Č™i-al caselor pridvor. Ascultă-mi, Doamne, ruga Č™i adun-ne Ă®n dar o coală de hârtie, albă Č™i scrie-ne cu jar că doar Iubirea izbăveČ™te omul de arzătorul Iad. Eu doar ascut creionul Č™i-o mân-aČ™teaptă...dar... mă-mpiedic Ă®n cuvinte Č™i Č™chiop alerg, pribeag, către lumina Ta, Doamne, cu Ă®ngerii de mână Č™i-n palmă doar c-un rest din crezul meu că pe pământ Ă®ncă mai sunt...ca om Č™i simt, O, Doamne, simt ca pe-un blestem o inimă mai grea ca piatra Č™i-o lacrimă de lemn... Nu pot să plâng că mulČ›i n-ar Ă®nČ›elege ce-i dorul către viaČ›ă, când suferinČ›a creČ™te că oamenii sunt tari ca marmura cea rece Č™i-atunci doar pana Ă®ngerului meu mai slobozeČ™te-un vers din sufletul prea greu că-n zori de zi speranČ›a Ă®ncă mai răsare soarele-l trimit pe cer din inima mea care Č™i-a scris de mult menirea Ă®n pagini de destin pribeag voi fi Ă®n lume Č™i-n locul meu senin purta-voi rugăciunea pe-o frunză de măslin....
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy