agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Geremiade ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-24 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] |
ÃŽn împietrirea visului cel fără de simÈ›ire
duc grelele poveri pe umerii cei doi ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi, de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece iar ceaÈ›a lumii, deasă, doar umbra o petrece. Sunt veÈ™tejite flori pe cale È™i catrene pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme. Mustesc azi bălÈ›ile de frunzele prea terne Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere. E dezolantă, cenuÈ™ie, udă, azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă de paÈ™i ce-au vrut lumina să răsară dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară. Mai vino, Doamne, răsai din vise seci cu ÃŽnălÈ›area Ta la ceruri o lume să salvezi de pieritoarea viaÈ›ă. Al nemuririi glas răsună peste inimi È™i-n veci nu da răgaz tristeÈ›ea mea să fie o pildă de urmat. Tu, Tată, luminează ochii È™i către sus, ridică-i iar pânza bucuriei din cer È›ese-o cu dor pentru aceia vii care-n pământ aÈ™ează sămânÈ›a Ta ce-n lume, săditu-le-ai, Tu, lor în trupuri sau pe braÈ›e, în minte È™i-al caselor pridvor. Ascultă-mi, Doamne, ruga È™i adun-ne în dar o coală de hârtie, albă È™i scrie-ne cu jar că doar Iubirea izbăveÈ™te omul de arzătorul Iad. Eu doar ascut creionul È™i-o mân-aÈ™teaptă...dar... mă-mpiedic în cuvinte È™i È™chiop alerg, pribeag, către lumina Ta, Doamne, cu îngerii de mână È™i-n palmă doar c-un rest din crezul meu că pe pământ încă mai sunt...ca om È™i simt, O, Doamne, simt ca pe-un blestem o inimă mai grea ca piatra È™i-o lacrimă de lemn... Nu pot să plâng că mulÈ›i n-ar înÈ›elege ce-i dorul către viaÈ›ă, când suferinÈ›a creÈ™te că oamenii sunt tari ca marmura cea rece È™i-atunci doar pana îngerului meu mai slobozeÈ™te-un vers din sufletul prea greu că-n zori de zi speranÈ›a încă mai răsare soarele-l trimit pe cer din inima mea care È™i-a scris de mult menirea în pagini de destin pribeag voi fi în lume È™i-n locul meu senin purta-voi rugăciunea pe-o frunză de măslin....
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | ![]() | |||||||
![]() |
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ