Inclestarea


Auzi strigătul de disperare?
Te afundă,te frământă
Iți mănâncă toată ființa
E ca un sunet
Te strigă!
Nu te cheamă ci te macină

Strigătul acela nu se numește
Ci se răspândeste
E o nimicire a spiritului tău
Nu se mulțumește să te macine ci
Să te consume ca pe un nimic
Se așterne ca o pătura subțire
Și deodată te disipă.